Cu părul meu roșcat împletit în cozi și îmbrăcată într-o rochie roz volumată, împreună cu șosete înalte, îi spun cu entuziasm lui Mr. Whiskers,companionul meu de pluș, că am trecut la „chiloții de mare fetiță” astăzi. Tata crede că sunt suficient de matură să renunț la scutece cât lucrează, atâta timp cât mă joc liniștit. Mai târziu, ne promite că ne duce în parc! Dar lucrurile iau o turnură neașteptată când încep să mă foiesc, realizând că trebuie să fac pipi. Mă îndepărtez clătinându-mă, dar nu reușesc la timp, lăsând o baltă pe podea. Curăț repede cu prosoape de hârtie, sperând că tata nu va observa. Mai târziu, dezastrul se repetă—de data aceasta, nu ajung la oală la timp pentru un alt neajuns. Sunetele și rezultatele murdare sunt imposibil de ascuns. Tata descoperă accidentul meu și hotărâște pedeapsa: trebuie să rămân în chiloții murdari toată ziua, renunțând la excursia în parc. Plictisită și nerăbdătoare, mă distrez arătându-i lui Mr. Whiskers jocuri prostănăcioase, folosind chiar și situația mea murdară pentru a juca peekaboo. Încep să mă simt ciudat de drăguță în situația mea, în ciuda disconfortului. Simțind-o obraznică, încep să explorez comportamente interzise, atingându-mă unde tata m-a avertizat să nu o fac. Țesătura murdară a chiloților mei adaugă o senzație ciudată de emoție pe măsură ce mă dedau la acte obraznice, adormind în cele din urmă după o serie de aventuri jucăușe cu Mr. Whiskers. Dimineața sosește, și încerc să mă curăț, dar mizeria se dovede a fi încăpățânată. Îndoindu-mă, întinzându-mă și lărgindu-mă, fac doar lucrurile mai rău. Învinsă, realizez că probabil voi reveni la scutece în curând—dar, pentru moment, mă bucur de haosul și emoția rebelă de a fi o „mică femeie obraznică”.
