M-am întrebat mereu de ce prietenul fratelui meu vitreg continua să se furișeze în camera mea după ce mă întorceam de la sală. Într-o zi, am decis să aflu. M-am apropiat încet de ușă și am deschis-o, descoperindu-l pe patul meu, pierdut în lumea lui, purtând chiloții mei ca pe un trofeu răsucit. Nu l-am confruntat atunci—doar i-am spus să plece. Dar când părinții mei au plecat în weekend, am profitat de ocazie. L-am amenințat că îi voi dezvălui comportamentul înfiorător dacă nu acceptă să-mi fie companion nevrut în weekend. Reluctant, a acceptat. Știind obsesia lui pentru lenjeria mea intimă, am pus la cale un plan. I-am dat perechea pe care o purtasem patru zile la rând—prin sesiuni de sală și antrenamente de cheerleading—și i-am ordonat să se întindă pe patul meu. Pentru a mă asigura că nu poate vedea nimic, i-am fixat o mască ciudată peste cap, lăsând doar nasul și gura expuse. Fără avertizare, m-am așezat pe fața lui, forțându-l să inhaleze mirosul plin și neîndurător al transpirației și al mirosurilor corporale de zile întregi. Dar nu m-am oprit acolo. După ce am luptat cu gripă gastrică toată săptămâna, corpul meu producea cel mai rău și umed gaz imaginabil. În timp ce încerca să se dezvețe de aroma grețoasă, i-am blocat capul între picioare, asigurându-mă că nu putea scăpa. Câteva momente mai târziu, am lăsat să scape un pârț umed și dezgustător direct în țesătura apăsată pe nasul lui. A început să se înăbușe și să se zbătă, dar nu terminasem. Am scos chiloții, i-am încolăcit și am îndesat panoul murdar direct în gura lui. Învelindu-i strâns capul în folie de plastic, m-am asigurat că nu putea să-i scupe. Amestecul de transpirație, fluide corporale și resturile „accidentului” meu trebuie să fi fost insuportabil. Pentru a adăuga insultă la rană, am eliberat o altă pungă de gaz lichid direct în nările lui, lăsându-l să gâfâie după aer. Când am terminat, a rămas umilit și înfrânt. Sunt sigură că se va gândi de două ori înainte să-mi invadeze din nou intimitatea. Lecție predată, lecție învățată.
