Fiecare dimineață începe cu o nevoie de neatins — o nevoie de a mă elibera. Și, după cum știți, am o preferință distinctă pentru ființele umane în locul porțelanului. Proaspăt întoarsă din Scoția, am decis să-i ofer submissivei meu privilegiul de a dormi gol și vulnerabil la picioarele mele. După ce mă trezesc, îl oblig să-mi sărute picioarele, care încă poartă aroma slabă a transpirației din noaptea trecută. Subrațelii mei emană o aromă puternică, și insisti să le curețe cu limba. O lovitură fermă în partea intimă, o răsucire a sfârcurilor și o scuipătură forțată în gură urmează. Îi prese fața împotriva mea, forțându-l să inhale aroma mea intimă — un semnal clar a ceea ce urmează. Dau pe jos robiul, lăsându-l la mila mea. Mă așez deasupra lui, față în față, și îi anunț nevoia mea crescândă. Îndepărtând chiloții, îl instruiesc să-i țină între dinți, savurând anticiparea. Când mă ghemuiesc deasupra lui, îi ordon să-și deschidă gura larg. Încet, un turd ferm apare, aterizând direct pe limba lui. Mă șterg cu hârtie igienică, aruncându-i-o spre el cu ordinul să curețe resturile mai târziu. El ascultă, consumând cu entuziasm, dar încă mai este de așteptat. Urmează un alt turd, mai lung, și mă asigur că înghite fiecare bucățică. Încă două bucăți apar, fiecare întâmpinată cu conformitate. Mă curăț din nou, ordonându-i să lingă hârtia folosită. Aerul dimineții mă înviorează, și simt din nou nevoia. De această dată, mă ghemuiesc în spate, eliberând încă o încărcătură în gura lui așteptătoare. Fără pauză, îl inund cu un jet de urină dimineațială aurie, urmat de un turd final. După curățare, îl instruiesc să mai lingă hârtia o dată, apoi să spele cu de-amănuntul podeaua — nu trebuie să rămână nicio urmă. Mă servește obedient, ca un animal devotat, lingând și consumând orice îi ordon. Punându-mi piciorul pe capul lui, îl folosesc ca pe o mopă, asigurându-mă că fiecare colț este imaculat. Când vine timpul pentru eliberarea lui, îi îndes hârtia igienică mototolită în gură, ordonându-i să ajungă la climax. Doar prin servitudine, ca toaletă vie, i se permite această plăcere. Acesta este scopul lui — împlinirea sa supremă.
