Diana și cu mine am decis să ne distrăm într-un mod jucăuș, dar umilitor cu sclavul nostru micuț. În picioare lângă noi, este semnificativ mai mic și mai ușor, făcându-l ținta perfectă pentru glumele noastre. L-am tachinat fără rușine, împingându-l înainte și înapoi, lovindu-i fața și fundul pe măsură ce tensiunea creștea. I-am demonstrat Dianei cum să-l ridice și să-l care, o provocare nouă pentru ea. Deși s-a luptat la început, a reușit în cele din urmă să stăpânească diverse tehnici de ridicare, în timp ce continuam să-l batjocorim. L-am plasat fără efort pe spatele meu și am început să fac genoflexiuni—greutatea lui era ridicol de mică! Apoi, l-am așezat pe spatele prietenei mele, unde a scâncuit, luptându-se cu amețeala. L-am poziționat orizontal și l-am apucat ferm—eu i-am prins brațele, iar Diana gleznele. Legănându-l prin aer, am numărat până la trei și l-am aruncat pe canapea, apoi am luat pe rând loc pe el, punându-ne întreaga greutate. Când a încercat să se ridice, l-am strivit între corpurile noastre, apăsându-ne sânii pe el. Gemetele lui ne-au încurajat doar. După o nouă rundă de palme, l-am aruncat înapoi pe canapea, forțându-l să-și încrucișeze brațele și picioarele. L-am ridicat ca pe un sac de cartofi, fiecare luându-și rândul. Apoi, l-am așezat pe umerii mei și l-am paradat prin cameră în timp ce scâncea, intimidat de înălțimea și puterea mea. După ce a fost complet umilit, i-am ordonat să se îngenuncheze și să ne sărute pantofii. Dar încercarea nu se terminase încă—aveam o provocare finală pentru el: să ne ridice *pe noi* și să ghicească greutatea noastră. S-a chinuit enorm, abia reușind să ghicească greutatea Dianei. Exterminate de încercările sale slabute, l-am trimis să plece, fluturând cu mândrie mușchii noștri triumfători.
