A mă întoarce acasă mă face să simt că pășesc într-o lume creată doar pentru mine, unde fiecare detaliu este îngrijit de un servitor devotat, dornic să-mi facă pe plac. Îngrijitorul de astăzi este deosebit de meticulos, aruncându-se în genunchi să-mi sărute pantofii în clipa în care intru. Cu o eficiență fulgerătoare, adună eșarfa și mantaua pe măsură ce mă dezbrac, simțindu-mi oboseala. Mă prăbușesc pe canapea și oftă cu ușurare când el se alătură, gata să-mi aline picioarele durerânde. Cu mâini îndemânatice, îmi scoate ghetele și începe un masaj care topește tensiunea—atingerea lui este surprinzător de îndemânatică. Ceea ce începe ca un masaj se transformă curând în adorație, el răsfățându-mi picioarele cu atenție, adorația lui fiind evidentă în fiecare sărut și mângâiere. Îi zăpăcesc fața în glumă, amuzată de fervoarea lui, până când entuziasmul său merge prea departe—îmi rupe dresul. Își cere scuze imediat, dar eu sunt furioasă, certându-l în timp ce îl lovesc cu piciorul. Hotărând că dresul e ruinat, îl îndepărtez și îl înfășor în jurul gâtului său, trăgându-l mai aproape de picioarele mele. Pedepsa lui? Să-mi lingă și să-mi sugă fiecare deget de la picior ca un cățel credincios. După ce lecția sa se încheie, cer să înlocuiască imediat dresul rupt. Îl gonește afară din casă și îl privesc cum se îndepărtează pe toate patru, dresul stricat încă legat în jurul gâtului său—dovadă a devotamentului și nebuniei lui.
