În inima imperiului meu corporatist, simfonia muncii răsună în exterior în timp ce muncitorii luptă neobosit. O chem pe secretara mea, Maya, care intră neștiutoare de soarta care o așteaptă. Biroul meu, o fortăreață a singurătății, rămâne inaccesibil pentru toți—dar astăzi fac o excepție pentru distractia mea. Așezată confortabil la birou, o instruiesc pe Maya să ridice pânza stacojie aflată în fața mea, ignorând formalitățile. Ea se conformează ezitant, întrebând despre colegul ei dispărut, Tappy. Cu un zâmbet viclean, o asigur că îl va vedea în curând, sugerând că este în curs de „instruire”. Când se apleacă să ridice pânza, suspinul ei îl dezvăluie pe Tappy întins sub biroul meu, cu pantofii mei așezați triumfător pe fața lui. Explic, cu plăcere, că a devenit perfectul preș—astăzi, pentru amândoi. Îl comand să îmi îmbracă pantofii, apoi mă ridic să mă apropiu de Maya. Sugerez să profite de moment pentru a se răzbuna pentru aroganța lui trecută. Cu entuziasm, ea se aruncă în rolul dominării și umilinței. Așezate pe birou, ne bucurăm în timp ce el se târâște, ne curăță pantofii și îndură batjocura noastră. Șocul inițial al Mayei se transformă în exaltare și răzbunare. Escaladăm tortura—îl forțăm să ne frece pantofii, îi întindem pe tot corpul său și, în cele din urmă, îi scoatem pentru a ne apăsa picioarele goale și umezite de sudoare pe fața lui mizerabilă. Mărimile 40 și 41 îl lasă complet umilit. Astfel se încheie capitolul inaugural al epopeii Academiei Femdom.
