Mi-a întins farfuria cu o privire aspră, vocea ei poruncitoare. „Trebuie să mă eliberez și vreau totul pe această farfurie. Ai înțeles?” Am plecat capul, dând din cap în tăcere, semn de ascultare. „Ești pregătit, Toaletă?” m-a întrebat. „D-da, Stăpână,” am bâiguit. Poziționând farfuria sub ea, am privit cum a scos un oftat de ușurare, lăsând o cantitate considerabilă și caldă pe farfuria pe care o țineam ferm. După un moment, mi-a poruncit să o așez și a cerut: „Deschide-mi fesele și curăță-mă bine.” Legat de cătușe, m-am străduit să mă conformez, deschizându-i cu blândețe carnea și întreținând-o cu limba, asigurându-mă că nu rămâne nicio urmă. „Ridică farfuria,” a poruncit apoi. Ezitând puțin, m-am aplecat înainte, apucând-o în mâinile mele tremurânde. „Acum, mănânc-o!” a lătrat. Inima-mi bătea cu putere în timp ce teama m-a copleșit. „Deschide gura,” a ordonat, ghida-mi capul cu biciul ei până când buzele mele s-au apropiat de conținutul farfuriei. „Ia o mușcătură mare,” a dirijat. Cu reticență, am ascultat, limba mea ridicând o porțiune în gură. Mi-a ajustat capul cu biciul, forțându-mă să privesc în sus spre spectatorii adunați în timp ce mestecam asiduu, transformând masa într-o pastă moale pe parcursul câtorva minute. În cele din urmă, a pășit în fața mea, manipulând dispozitivul de șoc pe care îl folosise mai devreme și mi-a dat cea mai severă poruncă până atunci. „Înghite-o, Toaletă!”
