Pe parcursul zilei, sclavul meu nu și-a putut lua ochii de pe fundul meu în timp ce ne plimbam prin mall, cardul său de credit în mână alimentând cheltuielile mele. În ciuda mustrărilor mele repetate, privirea lui rămânea fixată, ca și cum ar fi fost sub o vrajă. La mijlocul drumului, am simțit o nevoie urgentă de a mă elibera, dar am decis să-i las obsesia pentru fundul meu să ia o întorsătură mai umilitoare. În acea seară, la mine acasă, l-am confruntat cu privire la comportamentul său lipsit de rușine și i-am anunțat pedeapsa: supunerea sub mine. Legat de o bancă cu capul imobilizat, s-a trezit cu nasul profund închis în pantalonii mei și chiloții, saturați cu mirosul eforturilor zilei. Pe măsură ce îmi jucam jocurile, tachinându-l cu indicii despre ce urma să vină, atmosfera a devenit mai densă și mizele mai mari. În cele din urmă, i-am dezvăluit soarta: chiar ceea ce el câștigase fără să vrea cu privirea sa neîncetată. „Ai stat cu ochii la fundul meu toată ziua”, l-am tachinat, „dar te-ai gândit vreodată ce se află înăuntru?” Protestele lui înăbușite nu au făcut decât să-mi alimenteze determinarea în timp ce îi ofeream un depozit lung și cremos direct în gura așteptătoare. Cu fața lui strâns legată de trusele mele, nu exista nicio scăpare de la realitatea sufocantă a pedepsei sale. Fiecare respirație pentru care se zbătea ducea mai adânc în gâtul lui mai mult din deșeurile mele, în timp ce flatulentele mele neîncetate adăugau și mai multă suferință. Încercările sale zadarnice de a gâfâi pentru aer nu făceau decât să-și intensifice umilința, lăsându-l să se înece și să gâfâie pentru supraviețuire. Aceasta, am declarat, era prețul perversiunii sale—o lecție pe care nu o va uita niciodată. Să sufere, într-adevăr.
