Mâine, un sclav profund devotat călătorește de departe ca să mă vadă—întâlnirile noastre se întâmplă doar o dată pe an. De data aceasta, am decis să-i pregătesc o surpriză de neuitat… literalmente. Pentru a mă asigura că rezultatul va fi spectaculos, în noaptea precedentă m-am răsfățat cu un festin complet de la McDonald's: un Big Mac, un Grand Crispy McBacon, o porție mare de cartofi prăjiți, o cola mare, mai multe sosuri și o înghețată soft. Am savurat fiecare îmbucătură încet, condimentând fiecare cu râgâielile mele divine, haha. După ce am terminat, m-am dus direct la culcare, dorind să fiu complet pregătită pentru toaleta specială care sosește de atât de departe. A doua zi, el ajunge perfect la timp. Eu sunt deja așezată elegant pe tronul meu, arătând puternică cu un zâmbet răutăcios. Încep să descriu fiecare detaliu al cinei mele consistente din noaptea precedentă. În timp ce vorbesc, îl privesc cum devine din ce în ce mai nervos—transpirația îi apare pe frunte, respirația i se accelerează, haha. Îi poruncesc să se dezbrace complet și să se întindă pe podea în fața mea. Ascultă instantaneu. Mă ridic, mă poziționez deasupra feței lui și încep. O încărcătură groasă, grea, aburindă—demnă de o regină—iese încet, umplându-i gura deschisă și acoperindu-i întreaga față. Se îneacă sub rahatul meu, mirosul saturând camera. O devorează imediat, ravenos, știind că această șansă vine doar o dată pe an și trebuie să savureze fiecare bucată. Când prima încărcătură se termină, rămân pe loc și împing a doua, apoi a treia. De fiecare dată, înghite ce poate și lasă restul să-i acopere obrajii, nasul și fruntea. Între încărcături, mă aplec și urinez direct în gura lui pentru a-l ajuta să înghită și să rămână hidratat. Bea recunoscător. După a treia încărcătură, aproape că mi-a curățat fundul cu limba, dar observ bucăți solide pe podea. Nicio problemă. Iau un bol mic și o linguriță. Împing puțin mai mult rahat și niște vomă în bol, amestec bine și îl hrănesc încet ca pe un bebeluș. Deschide gura de fiecare dată și înghite. La un moment dat, mă uit în ochii lui albaștri—acum pe jumătate acoperiți de maro—implorându-mă în tăcere să mă opresc, hahaha. Zâmbesc, satisfăcută. Trebuie să fi mâncat cel puțin un kilogram întreg din rahatul meu. Puținul care rămâne, îl întind pe pieptul și burta lui, iar cu degetul, scriu: PORCUL LUDOVICĂI. Mă ridic, mă uit la el una ultima dată și îl las acolo pe podea să contemple ce tocmai s-a întâmplat, acoperit de rahatul și urina mea, hahaha.
